Datorită meșterilor care lucrează aici, fabrica Simex se aseamănă mai mult o galerie de artă. Artiștii sculptează piesele și le asamblează, creând capodopere practice. Mobilier care să poată fi folosit zeci de ani și admirat tot atâția.

Modest, pasionat și talentat, Laszlo Ballai este unul dintre principalii meșteri artiști ai echipei. În cei douăzeci de ani de când este alături de Simex, Laszlo a executat în proporție de 90% prototipurile, participând vital la propagarea tradiției meșteșugului transilvănean, un meșteșug extraordinar de frumos și de o valoare inestimabilă. Pentru a afla mai multe despre munca și inspirația din spatele acestei meserii artistice, sculptorul Laszlo Ballai a avut amabilitatea să răspundă la întrebările noastre.

Câți ani aveați când ați făcut cunoștință cu lemnul și în ce împrejurare?
Laszlo Ballai: De mic am fost pasionat de artă. În anii de liceu am avut mai multe expoziții de desen. Mi-a plăcut foarte mult și modelajul în lut. Pe la vârsta de 20-21 de ani am văzut un sculptor în lemn care lucra la o piesă de mobilier. În acel moment, ceva inexplicabil m-a cucerit la această meserie și am decis să urmez calea care mi se deschidea.

Cum a sculptat timpul relația dvs. cu această artă?
L.B.: Începutul a fost ca oricare început. Nu pot spune că a fost dificil, ci interesant, plin de provocări și de satisfacții. Eram tânăr, plin de idei și de vise. Mi-am dorit întotdeauna să fiu bun, dacă nu chiar cel mai bun. Care este definiția personală, astăzi, pe care ați acorda-o sculpturii? L.B.: Mi-ar fi imposibil să o definesc. Știu că tot timpul mi-am dorit să las ceva în urmă, iar această meserie este foarte potrivită pentru așa ceva. Un sentiment extraordinar - să vezi cum o idee de-a ta prinde formă.

Care sunt artiștii, meșterii care v-au ajutat să aprofundați sculptura în lemn sau care vă inspiră?
L.B.: Am prins acea perioadă în care nu prea se mai punea accent pe a învăța o meserie. Din păcate nu prea am avut ocazia să învăț. Am ajuns la concluzia că meseria “se fură”. Așa am procedat și eu. Îi priveam pe colegii mai în vârstă și le “furam” mișcările. Mai târziu, internetul m-a ajutat să continui să „fur” meserie și să îmi îmbunătățesc încontinuu munca.

De cât timp colaborați cu Simex și care sunt realizările, proiectele dvs. preferate din cadrul companiei?
L.B.: Încă din anul 2000 lucrez alături de Simex. Pot spune că în acești ani am contribuit în proporție de 90% la executarea prototipurilor. Între aceste colecții de mobilă sunt câteva concepte care îmi aparțin. De exemplu, dormitoarele Imperiale sau Eris.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați aici?
L.B.: În această meserie fiecare zi este o nouă provocare. Când în fiecare zi trebuie să faci altceva, când proiectele te pun la încercare, nu apuci să te plictisești. Iar acesta este un lucru extraordinar.

Cum ați defini mobila realizată în atelierele Simex?

L.B.: România, și în special Transilvania, are o bogată tradiție în tâmplărie și în mobilă sculptată. Am avut multe fabrici care de la Revoluție încoace au cam dispărut, probabil din cauza vremurilor în care trăim sau a politicienilor care ne conduc. Fabrica Simex este unul dintre puținele fabrici care au rămas în picioare. Nu a fost ușor, însă conducerea firmei a făcut tot posibilul. Și uite că am reușit. În toți acești ani, pot să spun cu mâna pe inimă, am ajuns cei mai buni din țară și între cei mai buni din Europa în procesul de fabricare a mobilei.

Aveți și proiecte personale, legate de sculptură, în paralel?
L.B.: Da, am proiecte personale. Majoritatea sunt mici comenzi de la prieteni sau clienți fideli. Însă visez să-mi materializez toate ideile. Am foarte multe, dar din păcate stau mai prost cu timpul.

Sculptura în lemn este o artă elegantă, migăloasă care necesită talent, răbdare și perseverență. În ce măsură se mai poate transmite astăzi tinerei generații? Reușiți să cooptați juniori (din cadrul companiei Simex sau din exterior) cărora să le oferiți din pasiunea și priceperea dvs.?
L.B.: Din păcate, astăzi tinerii nu sunt orientați în această direcție. Există excepții, dar foarte puține. Dacă este cineva interesat, eu sunt dispus întotdeauna să ofer cu drag din ceea ce știu și din ceea ce am învățat.